De ce regret că am învățat atât de mult pentru examenul de bacalaureat

          În sfârșit am revenit cu o postare după o îndelungată perioadă plină de examene, admiteri și stres. Da, am intrat la facultate și da, evident, am luat și examenul de Bacalaureat, cu 9,65 la limba română, 9,50 logică și 7,65 matematică. Deoarece notele nu sunt cele mai strălucite, mai ales la mate, am decis totuși să mă destăinui și de ce regret că am pierdut atât de mult timp învățând la cele 3 materii. 

Astfel, procesul de învățare (pentru mine) a început cu 3 luni înaintea examenului. Menționez că la școală nu eram cea mai studioasă elevă, ci pot spune că am fost cam prea „liniștită” pe parcursul celor 4 ani, astfel încât în cele 3 luni a trebuit să iau de la 0 toată materia, pregătindu-mă astfel și în particular cu profesori la două dintre cele 3 materii. 

Fără niciun dubiu, matematica nu a fost niciodată punctul meu forte, astfel încât nu conta câte exerciții făceam și cât îmi exersam „skill-ul” în de-ale matematicii, nu vedeam rezultate prea vizibile iar acest lucru m-a făcut să vreau să învăț mai mult la celelalte materii, pentru a compensa la medie în cazul în care aveam să iau o nota foarte mică la mate. În mintea mea, tot ce mă despărțea de o facultate bună era media de la bac, fiind sigură că din momentul în care aveam să ies de la ultima probă de Bac, eram liberă până pe 1 octombrie, când începea facultatea.

La limba română, am învățat toate eseurile la toate operele prevăzute în programă. Acest lucru a fost foarte greu pentru mine, având în vedere că eu nu eram deloc adepta învățatului mecanic, iar fiindcă unele eseuri pentru mine nu păreau să aiba „nicio judecată”, trebuia musai să împrumut acest stil de învățare, chiar dacă nu e unul benefic pentru memoria pe termen lung. Imaginația mea bogată și dorința de dezvoltare a ideilor pot spune că m-au ajutat mult, pentru că pe tot parcursul anului nu cred că am facut 3 teste cap-coadă la română, fiind sigură pe mine că voi aborda ușor primul subiect, urmând ca pentru celelalte două să „tocesc” materia. Mi-a luat foarte mult timp, dar cu o săptămână înainte de probă le aveam pe toate învățate, următoarele 7 zile fiind potrivite pentru recapitulare.

La logică pot spune că nu m-am omorât, dar am făcut foarte multe variante și grile pe care mai apoi le corectam și astfel învățam pe parcurs. M-au ajutat foarte mult și videoclipurile de pe Youtube ale domnului Marc Rus, un profesor de logică care are un stil de predare și explicare deosebit. Indiferent de materie, mereu veți găsi pe Youtube clipulețe ajutătoare care să vă accelereze procesul de înțelegere a unei lecții sau a unui concept. Recomand.

După război, și anume, examenul de bacalaureat, m-am axat pe admitere și mi-am dat seama că din ce în ce mai multe facultăți cer examen și deja bacalaureatul nu mai era atât de important. Am aplicat la facultatea de Matematică din cadrul Universității din București (știu, proastă idee) și am picat, bineînțeles, deoarece Matematica era cea mai slabă verigă a mea iar singurul motiv pentru care îmi doream să intru acolo era faptul că visam ca după terminarea facultății să am o licență în Informatică. Astfel, după cei 3 ani făcuți la Matematică-Informatică, după ce-mi luam licența în Matematică, mai făceam un an în plus pentru a o obține și pe cea în informatică. Părea planul ideal pentru mine, până când a avut loc examenul și am ieșit din sală cu toate visurile spulberate. Știam că bacalaureatul conta doar 20% din totalul mediei și nota bunicică pe care o luasem nu avea să mă ajute prea mult. 

          În final, pe ultima sută de metrii, am hotărât să dau examen și la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Galați, la secțiunea de „Cibernetică, statistică și informatică economică” pentru că se preda și acolo o informatică, chiar dacă nu era cea pe care doream eu s-o învăț. Am dat examen grilă la matematică și am luat un punctaj de 26/30 care conta de această dată în procent de 50% din medie.

          În fine, într-un final am fost admisă la FEAA și surprinzător la buget, printre primele locuri. Nu a fost ceea ce mi-am dorit, iar viziunea mea în care cu nota bună de la bacalaureat puteam să intru cu ușurință unde mi-am dorit a fost greșită, iar dacă m-aș putea întoarce în timp, probabil aș renunța la orele de meditații pentru bacalaureat și aș face meditații la informatică, pentru a fi avut mai multe șanse să fiu admisă la Universitatea din București.

Oricum, nu este capăt de lume. Sunt fericită și am ocupat un loc destul de bun la o specializare nu foarte diferită de cea pe care mi-o doream inițial. 

Morala este: Ideal ar fi să te axezi mai mult pe materiile de examen la facultatea la care vă doriți să intrați, iar Bacalaureatul să-l luați cu o notă decentă, pentru că oricum în zilele noastre, nu Bacalaureatul face diferența dintre o facultate bună și una mai puțin bună. 

Totuși, eu continui să cred că fiecare facultate este bună în felul ei, iar pe o facultate o face „bună” oamenii care studiază în ea și care, prin rezultate excepționale îi pot face un renume.